„Nu ne putem vedea weekend-ul ăsta, are fii-mea petrecere. Și sâmbătă, și duminică. Și cred că toată luna e ocupată, să verific agenda. Da, mâine e ziua lui David, apoi e Mara, care a fost la ziua ei, și-apoi sunt colegii de grădi. Nu, e imposibil să ieșim în parc împreună.”

De când au devenit zilele de naștere ale copiilor mai ceva ca nunțile? E drept, copiii nu cred că se plâng din cauza asta, dar bieții părinți cu ce-au greșit? Că a devenit o obligație, o demonstrează întreg protocolul: se trimit invitații, se confirmă, se duce darul. Sărbătoritul e dator să dea de mâncat și de băut, la părinți și la copii dacă îi ține buzunarul pe mami și pe tati. Dacă nu, ăia mici mănâncă meniuri sofisticate, în timp ce ăia mari înghit în sec în rezervația destinată lor la locul de joacă. Dacă printre invitați nu se strecoară cel puțin o zână sau o trupă care pictează copiii pe…